În atelierul de Artă Sacră al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, culorile nu sunt doar pigmenți, iar liniile nu sunt doar compoziții. Totul începe dintr-o stare, dintr-o pregătire a inimii și dintr-un mod de a privi lumea. Acolo, într-o liniște aproape monahală, studenți care vor deveni iconari, pictori bisericești, restauratori sau profesori își caută vocația, ghidați de profesori care le transmit dincolo de tehnică, și o rânduială interioară.
Unul dintre acești profesori este Lect. univ. dr. Petru Sofragiu, a cărui poveste și mărturie duc în miezul a ceea ce înseamnă arta sacră astăzi.
„Cu fiecare generație, retrăiesc propriul meu drum”
Profesorul Sofragiu vorbește cu căldura cuiva care își trăiește meseria nu ca pe o profesie, ci ca pe o chemare:
„Mă regăsesc în proporție de 95% în fiecare generație. E ca și cum aș relua cu fiecare grupă ceea ce am învățat și eu la rândul meu. Încerc să mă adaptez cât se poate de bine, trecând prin momentele, prin stările, prin încercările pe care ei le au pe parcursul lor.”
Studenții vin cu entuziasm, cu talent sau cu dorința de a învăța. Unii au studiat la licee de artă ori la seminarii teologice, alții pornesc de la zero. Dar toți sunt primiți în același ritm: cu răbdare, cu încredere și cu atenția unui profesor care le înțelege îndoielile.
Rădăcina unei pasiuni: o mamă, un colț al casei și o uimire de copil
Drumul către icoană nu începe întotdeauna în atelier. Pentru profesorul Sofragiu, totul a pornit acasă:
„Pasiunea pentru pictat mi-a fost insuflată de mama mea. Nu picta icoane, dar picta în ulei. Eram fascinat de colțișorul ei și nu înțelegeam cum reușește să realizeze asemenea tablouri.”
Mai târziu, în seminar, icoana bizantină a devenit un univers care l-a chemat să-i cunoască profunzimile. De acolo, facultatea, masteratul și doctoratul au construit drumul către ceea ce este astăzi: un profesor care formează pictori iconari, mozaicari, dar și oameni cu sensibilitate duhovnicească.
Cea mai grea lucrare? Cea care te maturizează
Oricărui artist i se întâmplă să creadă că o lucrare este prea dificilă. Că termenul este imposibil. Că nu va reuși.
Profesorul își amintește o astfel de experiență:
„Aveam un iconostas de finalizat pentru o parohie din diaspora și doar opt luni la dispoziție. Mi se părea imposibil. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și multă răbdare am dus lucrarea la capăt. Sunt momente care te maturizează ca artist, te erodează și te încearcă.”
Acestea ar fi doar câteva dintre frământările tinerilor artiști: nesiguranța din fața unui proiect mare, teama de eșec, presiunea timpului. Și totuși, în spatele tuturor acestor încercări, rămâne o convingere: de multe ori, lucrarea finală poartă și o taină a harului.
Icoana începe înainte de trasarea primei linii
În atelier, înainte de a pune culoare pe hârtie sau pe lemn, profesorul vorbește despre o pregătire nevăzută:
„Ca pictor iconar nu poți să reprezinți o icoană fără să ai o viață duhovnicească, fără să mergi la biserică, fără să te împărtășești, fără să te spovedești. E nevoie de rugăciune, liniște, de împăcarea cu tine însuți”, spune profesorul. „Idealul e ca pictorul să devină o icoană vie și să mărturisească pe Hristos prin arta sa.”
Aceasta este rânduiala care diferențiază icoana de orice alt tip de artă: nu este un exercițiu estetic, ci o mărturisire. O lucrare în care tehnica și harul se întâlnesc.
Culorile ca limbaj al iubirii
În atelierele de Artă Sacră, studenții învață desen, perspectivă, compoziție. Dar mai ales învață limbajul culorilor, căci acestea poartă în ele sens și teologie.
Întrebat cum ar arăta, în culori, iubirea pentru aproapele, profesorul răspunde:
„Cred că ar fi un amestec de culori lumină, culori deschise. Pentru că lumina, așa cum știm, are un rol foarte important în general, dar mai ales în pictură. Până la urmă, cam toată cromatica unei icoane e dominată de culori calde, deschise, luminoase.”
De ce este importantă Arta Sacră astăzi?
Arta Sacră nu este un lux al trecutului. Este o nevoie a prezentului.
„Arta Sacră ne înalță sufletul, pentru că este o artă duhovnicească, este o artă anagogică, care este eliberată de lucrurile lumești. Icoana este vederea lui Dumnezeu, așa cum spun Sfinții Părinți. Imaginați-vă o biserică fără icoane și fără pictura murală, cam cum ar arăta. Ar fi un loc gol, simplu, fără viață.”
Într-o lume în care tinerii au tot mai puține modele, scena unei icoane devine uneori singurul loc unde un adolescent vede, în chip concret, ce înseamnă curajul, jertfa, răbdarea, credincioșia până la capăt.
Din atelier în inimile oamenilor: Ediția a III-a a licitațiilor caritabile
Pentru a susține formarea acestor studenți, Fiideajutor.ro lansează Ediția a III-a a licitațiilor caritabile online „Din mâinile lor, în inima ta”, în perioada 26 noiembrie – 10 decembrie 2025, pe platforma https://airauctioneer.com/fiideajutor3.
Sunt scoase la licitație patru lucrări ornamentale cu motive bizantine, realizate chiar de ei, din rânduiala atelierelor unde învață zi de zi. Fondurile obținute vor fi folosite exclusiv pentru achiziționarea materialelor de lucru de care au nevoie. Regulamentul licitației poate fi accesat aici.
Din mâinile lor, în inima ta – acolo unde arta devine faptă bună.
